Un tezaur impresionant descoperit cu Detech Relic Striker

Trei ulcele cu monede medievale de argint dintr-o lovitura!

Un nou tezaur descoperit cu Detech Relic Striker.

In data de 16 Februarie 2016, pasionatii de detectie Daniel Matei si Florin Kiritescu au descoperit un tezaur medieval format din 3 ulcele ingropate impreuna intr-o padure din judetul Dambovita. Mai jos pozele si relatarile descoperitorilor:

Daniel Matei: „Dupa programul de serviciu, a naibii de enervanta zi, in timp ce serveam masa cu cativa colegi de breasla, ma suna Kiri. Zice el <<Hai, baaa, la coclauri ca sunt 24 de grade afara!!! >>. Da, in mijlocul lui Februarie. Nici nu am mai stat sa termin din farfurie, am fugit iute acasa, am mai zabovit cu niste mailuri urgente si mi-am adunat echipamentul. Nu am avut nici o idee anume. Am zis noi: hai, o luam incolo si ne oprim undeva, la pleasna, si detectam.

Am verificat in RAN unde sunt situri pe directia aia, sa fim siguri ca nu calcam vreunul, si dusi am fost. Am zarit o padure pe dreapta drumului, am parcat masina langa ea si am inceput detectia. Sarmele neferoase de zi cu zi, tuburi si cateva monede comuniste. La un moment dat aveam fiecare cate 3 monede comuniste si nimic bun iar apusul era aproape. Am decis sa mergem spre masina detectand ca poate mai gaseste unul o moneda si in felul asta sa decidem castigatorul zilei (noi facem mai mereu concursuri din astea). Veneam pe alta directie decat cea pe care plecasem. Kiri ramasese ceva mai in urma, el detecteaza mai meticulos.

Pe ultima portiune, Strikerul a dat un semnal de-a dreptul incitant. Ma apuc si sap, si sap si… la un moment dat, simt un harait in varful cazmalei. Hopaaaa, stai ca e ceva! O sa ma abtin sa fac relatari despre adancime pentru ca, din pozitia mea de purtator de cuvant al Detech in Romania, n-as vrea sa mi se impute ca fac reclama performantelor Strikerului care, oricum, sunt deja arhicunoscute. Largesc groapa infrigurat, cu grija, si vad un fund de oala destul de mare. Moaaaa!!! Il dau la o parte, era pus deasupra ulcelei mici pe post de capac, iau pamantul de sub el cu palma, de teama sa nu stric ceva cu sapatoarea.

Oala era sparta dar destul de adunata, atata cat mai ramasese din ea. Incepe sa apara puzderia de monede. Dintr-o data adrenalina fugea nebuneste prin mine. Sentimentul acela extraordinar nu poate fi descris in cuvinte. Strig dupa Kiri cu vocea ragusita. El vine grabit, crezand ca am patit ceva. Ii spun ca vreau sa o scoatem impreuna, sa impartim momentul. Credea ca fac misto de el. Cand a ajuns si a vazut ce era in groapa, nu-si mai gasea cuvintele. Nici eu nu mai eram stapan pe ale mele. Incepem sa recuperam tezaurul, bagam metodic in rucsac bucatica cu bucatica, cu tot cu fragmentele de ceramica si ceva pamant in care erau concentrate multe monede, ne si gandeam ce frumos vor arata intr-o vitrina de muzeu.

Pinpointerul, intre timp, ramasese fara baterie si nici de schimb nu aveam la noi. Cand am zis noi ca suntem gata, am mai verificat o data pamantul de langa groapa cu detectorul, sa nu fi ramas vreo moneda. Din nou semnal clar de lucruri faine! Baai, da-o naiba! Largim un pic groapa si, hop, inca o ulcica, tot fragmentata. Aceeasi puzderie de monede. Incepem sa punem, cu tot cu pamant si ceramica, si in al doilea rucsac (cred ca am carat acasa cateva kg bune de pamant; deh, fara pinpointer treaba e mai santierista). Gata, sa mergem! Ultima verificare si biiiip, acelasi semnal. Bai, da-te-n aia ma-tii! Asta e din filme SF??????!!!!!! Racai cu mana peretii din fundul gropii si simt ceva taios in degete. Fragment de ceramica. Siii… a treia ulcicaaa!!! Si vreo 2-3 pietre plate care, cert, avusesera rol de capac. Am inceput cu un pic inainte de apus si am terminat aproape pe intuneric. Deci 3 ulcele in aceeasi groapa! Senzatieee!!!”

Florin Kiritescu: „Le-am dus la Matteo acasa, le-am intins pe masa din bucatarie si, ajutati de Baby a lui, am inceput sa separam monedele de pamant si ceramica. Din toata gramada aia de pamant amestecat cu monede, dupa ce le-am si clatit, scurt, pe loturi mici, in sita, doar cu apa, a mai ramas ce se vede curat in poze (plus cele lipite de fundul ulcelelor si cele din saculeti, mai sunt unele si in pachetul cu ceramica). Daaa, s-au pastrat si doi saculeti (unul crapat si unul intact, chiar legat la gura, asa l-am predat) si alte fargmente de panza. O parte dintre monede era, deci, in niste saculeti mici. De predat, am predat la pachet, era complicat sa numaram atatea monede, mai ales ca unele erau lipite intre ele sau de fundul ulcelelor. Cred ca o sa fie un deliciu pentru restauratorii de la muzeu, sunt un pic gelos pe ei.

Ne-au invitat si pe noi cand se va face desigiliarea pachetelor in vederea numararii. Apreciem ca este vorba de minim 2000 de monede otomane mici, din argint, divizionare si subdivizionare, din mai multe secole. Pe langa acestea, dupa cum au iesit, in fiecare ulcea se afla si cate o moneda mai mare, de alt fel, ca un fel de capetenie a celorlalte, astfel: o moneda otomana foarte mare, tot din argint, plus, interesant, doua monede austriece din argint, de 2 si 20 de Shfantz/Kreuzer, din a doua jumatate a secolului XVIII. Deci credem ca tezaurul a fost constituit undeva la sfarsitul secolului XVIII sau inceputul secolului XIX dar asta ne vor spune arheologii.”

Later edit: am primit urmatorul mesaj de la Daniel Matei: „S-a facut numaratoarea la muzeu: sunt 6665 monede intregi plus fragmente care ar mai proveni de la alte cca. 20 monede. Noi ne asteptam la maxim 3000 dar se vede ca nu avem ochiul format pentru asemenea cantitati inca”.

 Ecouri în presă

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Vrei să participi la discuție?
Lasă un comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *