Tezaurul de la Pietroasele (Closca cu puii de aur)

Comorile Romaniei inca nedescoperite – legende si controverse, trecut si actualitate, aur si argint

Romania, un taram al legendelor, un pamant ancestral, asiduu incercat si lovit de toate urgiile istoriei.

Astazi, cand vremurile sunt pasnice, povestile strabunilor razbat din rarunchiurile veacurilor. Aduc cu ele visare, speranta si, uneori, infrigurare.

Din puzderia de legende locale despre comori, multe sunt adevarate insa, intrucat ele s-au propagat din gura in gura, au primit si multe alterari ale detaliilor originare. Aspectul locurilor a suferit si el modificari in multe cazuri, ceea ce face ca pozitionarea sa fie destul de dificila astazi dar, dupa cum bine se stie, tenacitatea aduce rezultate.

Chipul lui Decebal - sculptură în stâncă pe malul Dunării

Chipul lui Decebal – sculptură în stâncă pe malul Dunării

 

S-a intrebat vreodata cineva cum de se face ca, la noi in tara, s-au descoperit si se tot descopera, in continuu, tot felul de tezaure si valoroase artefacte?

Raspunsul e simplu: pamantul nostru a fost, dintotdeauna, la rascrucea zbuciumului istoriei. Noi n-am fost neam de jefuitori insa multi jefuitori ne-au calcat. Asa ca, dacul sau rumanul, ambii s-au aflat de multe ori in situatia de fi nevoiti sa-si ascunda agoniseala sau visteria din cauza vreunei iminente navaliri sau chiar a unui simplu atac. Si, vajnicii strabuni, multi dintre ei nu au mai trait sa se intoarca la tainita sau, alteori, ascunderea s-a facut in pripa, de multe ori noaptea, asa ca, pur si simplu, chiar daca s-au intors, in multe cazuri nu au mai reusit sa regaseasca locul exact.

Tagma haiducilor (talhari autentici, de fapt) care avea tot felul de ascunzatori, a lasat in urma-i un important numar de ascunzatori care contin, si astazi, importante comori (nu de putine ori chiar si mai multe pe cap de haiduc, pentru a acoperi o zona largita a proviziilor sau pentru ca stiau si ei proverbul cu ouale care nu se tin toate in acelasi cos). Ori, dupa cum se stie, haiducii nu traiau prea mult si nu se puteau mereu intoarce acolo unde doreau pentru ca erau mereu haituiti de potere sau de grupari rivale. Si, cum, in tarisoara asta, coruptia a aparut si s-a propagat masiv inca de pe vremea Romei Antice, asta a creat si perpetuat si mediul propice prosperitatii si inmultirii nelegiuitilor. Iar, existenta unor nelegiuiti mari si multi a creat pretextul acumularii de mari si multe averi ilicite care trebuiau dosite. Suna foarte actual, nu?

Deschidere Tudor Vladimirescu si pandurii sai la Bucuresti

 

Mai exista si situatia multor oameni bogati, boieri, hangii, carciumari, dregatori care, de frica talharilor, mai ascundeau din avere pe ici-colo, pe te miri unde. Multe dintre acele ascunzatori sunt si astazi neatinse.

De mentionat si atacurile briganzilor care pandeau transporturile pe drumurile postale sau pe rutele comerciale, in special prin munti si prin paduri. Cei alergati de talhari mai apucau sa ascunda in pripa cate ceva iar apoi multi mureau in timpul urmaririi.

Sa nu uitam insurgenta sau practicile de guerrilla dacica sau medievala. De multe ori erau atacate caravanele si convoaiele care duceau haraciul, tributul sau prada la Roma, Stambul, Buda sau Viena.

Exista si multe obiecte interesante care s-au pierdut in goana calului, mai ales noaptea sau in cursul unor urmariri pe viata si pe moarte (precum cazul cantitatilor mari de monede imprastiate pe intinderi de cativa metri patrati, pe campuri si prin paduri, descoperite in straturile de sus ale solului sau chiar pe suprafata sa).

Trupele Inaltei Porti isi ingropau avutia si punga sub cort (mai precis sub vatra focului: da, faceau focul in cort, in unele modele de corturi), practica uzuala in oastea otomana.

Atacul de noapte

 

Nici astazi nu a fost gasita locatia Atacului de Noapte. Este probabil cel mai indraznet act de diversiune militara din istoria noastra. In acea noapte de pomina, aproximativ 15.000 de soldati otomani au pierit in urma temerarei actiuni a ostenilor romani care, sub conducerea lui Vlad Tepes insusi, au patruns noaptea in tabara otomana deghizati in turci. Multi dintre otomani au sfarsit inclusiv in sabiile propriilor camarazi, aruncati in cea mai crunta confuzie. Acei 15.000 de turci nu au mai trait sa-si recupereze pungile. Ele stau si astazi ingropate in glia noastra stramoseasca, probabil ravasite de pluguri. Acea oaste otomana numara in jur de 100.000 de soldati, cu cai si tehnica militara, ceea ce ne permite sa apreciem ca tabara lor trebuie sa se fi intins pe cateva zeci de hectare.

Tot ingropate sunt astazi si cele  mai multe dintre ofrandele facute zeilor, bogatii depuse in diverse puncte si menite sa ramana acolo in semn de prinos.

Merita mentionate si depozitele strategice preventive facute de conducatori statali sau zonali, cneji si voievozi in diverse puncte ale teritoriului controlat de ei. Buna parte dintre acestia au pierit in lupte sau atentate, inainte de a apuca sa recupereze continutul ascuzatorilor sau sa transmita apropiatilor locatia lor.

Milos Obrenovic Litho

Din istoria ceva mai recenta, razbate legenda comorii lui Milos Obrenovici, faimosul print revolutionar sarb care, din prudenta, a trecut Dunarea pe meleagurile noastre si a ascuns o foarte mare cantitate de aur, arme si provizii, undeva in muntii care strajuiesc Defileul Dunarii pe partea noastra.

Sa nu uitam importantele cantitati de aur, argint, titluri de valoare si alte bunuri pretioase, ascunse, in secolul XX, din calea nemtilor, a rusilor, a comunistilor si nu numai. Averi ale chiaburilor, ale burghezilor, ale familiilor boieresti sau nobiliare, ale industriasilor.

Schachtanlage Merkers

 

Armata germana, dupa momentul 23 August 1944, in grabita retragere fiind, a constituit, pe teritoriul Romaniei, un numar necunoscut de ascunzatori in speranta ca va reveni sa le recupereze. Nu au mai reusit asta. Doar Dumnezeu stie ce e o fi acolo si cat de precis sunt minate caile de acces la ele.

Sa nu le uitam nici pe cele ale legionarilor, ascunzatori minutios alese dupa rebeliune sau dupa razboi. O legenda spune ca, intr-una dintre acestea, situata undeva in apropierea Bucurestiului, pe langa arme, documente si diverse valori, se afla si un lot secret, neraportat oficial de gravorul Haralamb Ionescu, format din  monede de 250 lei argint 1940 care au pe muchie inscriptia „Totul pentru tara” si poarta, in mijlocul inscriptiei cu anul (anume intre numerele 19 si 40), simbolul Garzii de Fier, gratiile care formeaza diezul din 6 linii. Controversata moneda legionara…

 

Moneda 250 Lei din 1940

O mare parte dintre toate acestea nu au mai fost recuperate pentru ca cei care au stiut de ele fie au pierit inainte sa ajunga inapoi la ele, fie nu au mai avut cum s-o faca si au dus, apoi, secretul cu ei in mormant.

Tot ascunse au ramas si multe avutii monahale sau manastiresti care, fie din cauza lacomiei unora dintre prelati, fie din motive de urgenta de moment, fie in scop precis de tezaurizare, au fost si au ramas ascunse prin tot felul cotloane, inclusiv sub unele lacasuri de cult sau sub unele altare.

Si cate si mai cate scenarii pe care noi nici macar nu ni le mai putem imagina astazi…

Dar totul e aici, cel putin asta ne spun legendele.

De aceea, si nu numai, totul arata ca Romania efectiv abunda in tezaure, comori si ascunzatori de tot felul, aproape la tot pasul: in sol, in pesteri, in ziduri, sub albii de rauri etc.

Koson dacic

Vizionand magistrala expozitie „Aurul si argintul antic al Romaniei”, organizata de Muzeul National de Istorie a Romaniei in mai multe locatii din tara, ne putem face doar o vaga idee despre minunatiile existente in pamantul patriei si care asteapta randul sa fie descoperite.

Inestimabile comori ale Romaniei ies la iveala, in continuu, de cateva secole bune, fie ca este vorba de actiuni umane banale, cum ar fi lucrarile agricole, cele de constructii, diverse amenajari, restaurari sau factori naturali precum alunecari de teren, corodarea reliefului in urma perioadelor ploioase sau prabusirea arborilor. Asa au fost descoperite Tezaurul de aur de la Piersinari, Tezaurul de aur de la Pietroasele, Coiful de aur de la Cotofenesti, o importanta parte din visteria Statului Dac pe albia raului Strei (imense cantitati de aur sub forma de Kosoni si alte monede, artefacte si bucati de filon care, din pacate, in cele din urma, au ajuns in mana Imperiului Habsburgic), tezaurele de argint de la Caprioru, Ochiuri, Ocnita, Gheboieni, Razvad, Malu cu Flori si foarte multe altele.

Tezaurul de la Pietroasele (Closca cu puii de aur)

Tezaurul de la Pietroasele (Closca cu puii de aur)

 

In ultimele doua decenii se observa ca rata descoperirilor importante a fost accelerata de utilizarea detectoarelor de metale. Comunitatea romaneasca de detectie de metale este, de ani buni, mult mai productiva decat cercetarea arheologica atestata in ceea ce priveste imbogatirea patrimoniului arheologic national si a patrimoniului cultural mobil.

Multi dintre arheologi critica, insa, virulent utilizarea detectoarelor de metale. Ratiunile invocate de acestia sunt destul de multe si de complexe. Dintre acestea mentionam braconajul arheologic, distrugerea contextului si nedeclararea, cu exactitate, a momentelor si locatiilor descoperirilor. Este vizibil ca numerosi arheologi urmaresc, obsesiv, plasarea oricarui posesor de detector de metale in zona infractionalitatii. O buna parte a presei, in slujba vesnicei cautari a senzationalului cu orice pret, reitereaza aceste sustineri fara a le si investiga. Se observa insa, mai recent, si unele opinii si cercetari jurnalistice echilibrate.

In replica, numeroase voci din randul comunitatii detectiei de metale, din ce in ce mai sonore, pun aversiunea arheologilor fata de practicantii detectiei de metale pe seama faptului ca, desi motivele exprimate ale acesteia sunt disimulate prin intermediul unor pretexte legale, tehnice si academice, in realitate, dupa momentul Decembrie 1989, despre arheologi nu se cunoaste a mai fi facut vreo descoperire in ceea ce priveste tezaurele si artefactele cu valoare pe piata internationala a antichitatilor si bunurilor numismatice. Se vehiculeaza diverse teze: fie ca arheologii ar fi deranjati de „concurenta” detectoristilor, fie ca multi dintre ei ar fi intrat intr-un pronuntat stadiu de delasare, comoditate si indisponibilitate fata de iesirile pe santierele arheologice, preferand biroul in pofida muncii de teren, fie ca, ei fiind singurii care au cu adevarat acces la informatii despre anumite locatii istorice cu mare potential si singurii care pot primi autorizarea de a efectua sapaturi in zonele cu patrimoniu arheologic reperat, isi insusesc si valorifica in mod ilicit descoperirile de mare valoare financiara pe o piata internationala secreta si inchistata, specializata in tranzactionarea bunurilor arheologice si numismatice detinute fara temei sau obtinute ilegal, piata despre care circula destule zvonuri dar pe care organele de cercetare penala inca nu reusesc sa o penetreze si sa o destructureze.

Desigur, ramane la latitudinea cititorului daca alege sa crediteze sau nu una sau mai multe dintre aceste teze, fie ca este vorba de cele exprimate de o tabara sau de cealalalta.

Colier dacic

 

Deasupra oricaror teorii si controverse, razbat, in mod vizibil, doua curente arheologice romanesti deosebit de active, la modul cel mai constructiv. Astfel, in ultimii ani, arheologi romani specializati in Paleolitic, de toate varstele, au facut descoperiri specifice  extrem de importante, de natura a situa astazi Romania, in lume, pe unul dintre cele mai importante nivele ale arheologiei de Paleolitic. Totodata, observam aparitia noilor generatii de arheologi specializati in perioadele dacica, predacica sau medievala care, prin eforturi proprii, realizeaza adevarate opere de stradanie in vederea deschiderii de noi santiere arheologice sau pentru continuarea unor cercetari intrerupte in trecut.

Un demers constructiv, care poate crea o punte efectiva de interoperabilitate utila cercetarii istorice si de comunicare eficienta intre arheologi si detectoristi isi face, inca timid, simtita prezenta: primele colaborari si cooptari ale detectoristilor in cadrul unor colective arheologice care au viziunea avantajelor evidente ale optimizarii metodelor arheologice clasice prin combinarea acestora cu tehnologia moderna a detectoarelor de metale. Dealtfel, locatiile multor asezari umane, din toate epocile, au devenit cunoscute arheologilor abia in urma informatiilor furnizate acestora, in ultimii ani, de catre detectoristi.

Multe dintre descoperile facute in Romania cu ajutorul detectoarelor de metale sunt prezentate pe resursa www.detectii.ro . Un adevarat deliciu istoric si vizual!

Din pacate, recentele ecouri in presa privind procesele intentate braconierilor arheologici care patrunzand cu detectoare de metale in zona unor importante situri arheologice, au dezgropat de acolo si au vandut in afara tarii importante cantitati de monede, bratari si artefacte dacice din aur si argint, acestea ne arata ca nu toate comorile Romaniei ajung in muzee, acolo unde le este locul.

Bratara dacica

 

Exista, totusi, surse care aproximeaza ca, astazi, nici macar 1% dintre comorile existente in pamantul Romaniei nu au vazut inca lumina zilei.

Ne punem, in final, o intrebare fireasca: in contextul in care obligatia legala de predare, catre stat, a descoperirilor arheologice intamplatoare (adica cele facute altfel decat in urma cercetarii arheologice atestate) priveste doar bunurile cu o vechime mai mare de 100 de ani (sau 50 de ani in cazul celor de natura tehnica), cat aur nazist, legionar, burghez sau ascuns dupa 23 August 1944, descoperit, mai mult sau mai putin intamplator, in Romania, a ramas stiut doar de catre descoperitori?

Argint nazist

 

Acest material este protejat de drepturi de autor. Preluarea acestui material, in mod integral sau partial, se poate face doar cu acceptul prealabil al reprezentantilor Detech Ltd in Romania si cu mentionarea sursei www.detech-metaldetectors.ro Pentru orice solicitari si detalii, va invitam sa ne contactati.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Vrei să participi la discuție?
Lasă un comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.